Găgăuzia: O privire istorică
Găgăuzia, situată în sudul Republicii Moldova, este o regiune autonomă locuită în majoritate de găgăuzi, un popor turcic de religie creștin-ortodoxă. Istoria lor este marcată de migrații, adaptări culturale și lupta pentru păstrarea identității. De la primele mențiuni în cronicile medievale până la statutul actual de autonomie, poporul găgăuz a demonstrat o remarcabilă rezistență culturală și lingvistică.
Etapele istorice ale Găgăuziei
Primele mențiuni ale triburilor oguze care au migrat din Asia Centrală spre zona Balcanilor și Mării Negre, stabilindu-se în regiunea Dunării de Jos.
Strămutarea masivă a găgăuzilor din Dobrogea în Basarabia sub protecția Imperiului Rus, unde au primit pământuri și privilegii fiscale.
Basarabia se unește cu România, iar Găgăuzia rămâne parte a județului Cetatea Albă. Această perioadă marchează primele încercări de organizare culturală a comunității găgăuze.
Perioada sovietică – transformări economice radicale, colectivizare și industrializare, dar și restricții asupra expresiei culturale și religioase.
Găgăuzia obține statutul de unitate teritorială autonomă în cadrul Republicii Moldova, cu drepturi extinse în domeniile culturii, educației și administrației locale.
Găgăuzia în era contemporană
Astăzi, Găgăuzia reprezintă un exemplu unic de autonomie culturală și administrativă în spațiul post-sovietic. Regiunea dispune de propriul parlament (Adunarea Populară), conducere executivă (Bașkan) și competențe extinse în domeniile educației, culturii și dezvoltării economice. Limba găgăuză, alături de rusă și română, este limbă oficială în regiune, iar tradițiile populare sunt cultivate și promovate activ.
